Arhitectura și istoria Pantheonului din Paris

Panteonul din Paris este un monument situat în arondismentul 5 din Paris, Franța.

Se află în Cartierul Latin, în vârful Montagne Sainte-Geneviève, în centrul Pieței Panthéon.

A fost construită între 1758 și 1790 după proiectele lui Jacques-Germain Soufflot, la cererea regelui Ludovic al XV-lea al Franței.

Panteonul din Paris este un simbol al importanței istorice și arhitecturale.

Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre arhitectura și istoria Pantheonului din Paris.

Istoria Panteonului din Paris

Amplasamentul Pantheonului a avut o mare semnificație în istoria Parisului și a fost ocupat de o serie de monumente.

Se afla pe Muntele Lucotitius, o înălțime de pe malul stâng, unde se afla forumul orașului roman Lutetia.

A fost, de asemenea, locul de înmormântare original al Sfintei Genevieve, care a condus rezistența împotriva hunilor când aceștia au amenințat Parisul în 451.

În 508, Clovis, regele francilor, a construit acolo o biserică, unde el și soția sa au fost înmormântați ulterior în 511 și 545.

Biserica, inițial dedicată Sfinților Petru și Pavel, a fost rededicată Sfintei Genevieve, care a devenit sfânta patroană a Parisului.

În secolul al XII-lea, biserica a fost reconstruită în stil gotic.

A fost un loc de pelerinaj popular, iar moaștele Sfintei Genevieve se spunea că aveau puteri miraculoase.

Biserica a fost distrusă de un incendiu în 1756, iar regele Ludovic al XV-lea l-a însărcinat pe Jacques-Germain Soufflot să proiecteze o nouă biserică pe acel loc.

Designul lui Soufflot

Panteonul a inspirat designul lui Soufflot pentru Panteonul din Roma.

Clădirea este o structură cruciformă, cu o cupolă înaltă deasupra traversării și cupole mai joase, în formă de farfurie, peste cele patru brațe.

Fațada este decorată cu coloane corintice și un fronton cu sculpturi de Pierre-Jean David d'Angers.

Interiorul Pantheonului este decorat cu mozaicuri și picturi reprezentând scene din istoria Franței, unele dintre ele fiind executate de Puvis de Chavannes.

Cripta conține mormintele multor cetățeni francezi celebri, printre care Voltaire, Jean-Jacques Rousseau, Victor Hugo, Èmile Zola și Marie Curie.

Panteonul în timpul Revoluției Franceze

Panteonul era încă în construcție când a început Revoluția Franceză, în 1789.

Revoluționarii au văzut clădirea ca pe un simbol al monarhiei, au profanat biserica și au îndepărtat moaștele Sfintei Genevieve.

În 1791, Panteonul a fost secularizat și redenumit Templul Marilor Oameni.

Prima persoană înmormântată în Panthéon a fost Mirabeau, o figură importantă a Revoluției Franceze.

Mirabeau a fost urmat de Voltaire, Rousseau și alți revoluționari proeminenți.

După căderea lui Robespierre în 1794, Pantheonul a fost redenumit Biserica Sainte-Geneviève, dar a rămas o clădire laică.

Panteonul în secolele al XIX-lea și al XX-lea

Panteonul a continuat să fie folosit ca biserică și necropolă pe tot parcursul secolului al XIX-lea.

În 1885, rămășițele lui Victor Hugo au fost înmormântate în Panthéon, iar clădirea a fost definitiv secularizată.

În secolul al XX-lea, Panteonul a continuat să fie folosit ca necropolă pentru cetățeni francezi celebri.

Printre persoanele care au fost înmormântate în Panthéon în această perioadă se numără:

• Jean Moulin (1964)
• André Malraux (1996)
• Jean Monnet (1987)
• Pierre Curie (1995)
• Marie Curie (1995)
• Aimé Césaire (2011)
• Germaine Tillion (2015)
• Simone Veil (2018)

Panteonul ca simbol

Panteonul a fost un simbol al multor lucruri diferite de-a lungul istoriei sale.

Inițial a fost construită ca o biserică dedicată Sfintei Genevieve, dar a fost secularizată în timpul Revoluției Franceze și a devenit un cimitir pentru cetățeni francezi celebri.

Panteonul a fost folosit și pentru a simboliza naționalismul și republicanismul francez.

Panteonul este, de asemenea, o amintire a naturii complexe și adesea contradictorii a istoriei franceze.

Diferite regimuri au folosit clădirea în scopuri diferite și a fost locul atât al marilor triumfuri, cât și al tragediilor.

Panteonul în secolul XXI

Panteonul continuă să fie folosit ca necropolă pentru cetățeni francezi celebri în secolul XXI.

În 2011, rămășițele poetului și politicianului Aimé Césaire au fost înmormântate în Panthéon.

În 2015, rămășițele luptătoarei din rezistență Germaine Tillion au fost înmormântate în Panthéon.

Iar în 2018, rămășițele politicienei Simone Veil au fost înmormântate în Panthéon.

Panteonul este folosit acum pentru diverse evenimente culturale, inclusiv concerte, expoziții și conferințe.

Panteonul este un monument viu care joacă un rol vital în societatea franceză de astăzi.

Arhitectura Pantheonului din Paris

Panteonul este o capodoperă a arhitecturii și a fost lăudat de critici și arhitecți deopotrivă pentru frumusețea, armonia și strălucirea sa tehnică.

Clădirea este o structură cruciformă, cu o cupolă înaltă deasupra traversării și cupole mai joase, în formă de farfurie, peste cele patru brațe.

Fațada este decorată cu coloane corintice și un fronton cu sculpturi de Pierre-Jean David d'Angers.

Interiorul Pantheonului este decorat cu mozaicuri și picturi reprezentând scene din istoria Franței, unele dintre ele fiind executate de Puvis de Chavannes.

Cripta conține mormintele multor cetățeni francezi celebri, printre care Voltaire, Jean-Jacques Rousseau, Victor Hugo, Èmile Zola și Marie Curie.

Caracteristici arhitecturale ale Pantheonului

Panteonul se caracterizează prin câteva caracteristici arhitecturale cheie:

Domul:

Domul Pantheonului este una dintre cele mai distinctive caracteristici ale sale.

Este o cupolă masivă de beton susținută de un inel de coloane.

Cupola este străpunsă în partea de sus de un oculus, care lasă să pătrundă lumina naturală.

Oculus:

Oculusul este o deschidere mare în vârful cupolei Pantheonului.

Permite pătrunderea luminii naturale și asigură ventilația clădirii.

Oculusul este, de asemenea, un simbol al dedicării Panteonului față de toți zeii.

Porticul:

Panteonul are un portic cu opt coloane corintice.

Porticul este intrarea principală în clădire.

Rotonda:

Rotonda este principalul spațiu interior al Pantheonului.

Este un spațiu circular cu o cupolă înaltă.

Rotonda este decorată cu mozaicuri și picturi reprezentând scene din istoria Franței.

Cripta:

Cripta este o cameră subterană mare care conține mormintele multor cetățeni francezi celebri.

Arhitectură neoclasică

Panteonul este un exemplu excelent de arhitectură neoclasică.

Arhitectura neoclasică este un stil de arhitectură care a apărut la mijlocul secolului al XVIII-lea.

A fost inspirată de arhitectura clasică a Greciei și Romei antice.

Arhitectura neoclasică se caracterizează prin simetrie, echilibru și utilizarea elementelor clasice, cum ar fi coloanele, frontoanele și cupolele.

Panteonul este un exemplu perfect de arhitectură neoclasică.

Este o clădire simetrică, cu o fațadă echilibrată.

Fațada este decorată cu coloane corintice și un fronton cu sculpturi de Pierre-Jean David d'Angers.

Panteonul are și o cupolă înaltă, o caracteristică a arhitecturii neoclasice.

Inovații tehnice

Panteonul este, de asemenea, o minune a ingineriei și construcțiilor.

Soufflot a folosit mai multe tehnici inovatoare în construcția Pantheonului.

De exemplu, a folosit grinzi de fier pentru a întări cupola. De asemenea, a folosit un sistem de pereți dubli pentru a susține greutatea cupolei.

Inovațiile lui Soufflot au fost necesare deoarece Panteonul este o clădire vastă și grea.

Domul Pantheonului este a doua cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume.

Acest lucru face ca Panthéonul să fie una dintre cele mai înalte clădiri din Paris.

Imagine prezentată: Ben Guerin pe Unsplash