Old St Paul’s Cathedral|

Catedrala Veche Sfântul Paul

A

Apurva Sinha

·10 min read

Vechea Catedrală Sf. Paul din Londra a fost o structură medievală emblematică în inima Angliei.

Construcția catedralei a început în 1087 și a fost finalizată în 1314, pe parcursul a peste două secole.

A fost un reper religios și arhitectural semnificativ până la distrugerea sa în timpul Marelui Incendiu din Londra din 1666.

Construcții

Catedrala a fost comandată de William Cuceritorul după cucerirea normandă a Angliei.

Locul ales pentru construcția sa a fost vârful dealului Ludgate, cel mai înalt punct al orașului.

Stilul arhitectural al vechii biserici Sf. Paul era predominant romanic, caracterizat prin arcade rotunjite, ziduri groase și ferestre mici.

A fost conceput pentru a scoate în evidență grandoarea dinastiei normande și pentru a simboliza puterea și autoritatea religioasă a Bisericii Catolice.

Catedrala a fost construită în principal din piatră de Kent, extrasă din Maidstone, în timp ce au fost folosite și alte materiale, cum ar fi calcarul și marmura.

Schele și macarale din lemn au fost folosite pentru a ajuta la construcția structurii impunătoare.

Catedrala avea un plan cruciform, cu navă, transepte, cor și capele.

Se lăuda cu o magnifică turlă centrală, care atingea o înălțime de aproximativ 150 de metri, ceea ce o făcea una dintre cele mai înalte structuri din Londra la acea vreme.

Interiorul prezenta decorațiuni bogate, vitralii și sculpturi complexe în piatră, demonstrând măiestria arhitecturală a meșterilor medievali.

Vechea biserică St. Paul a suferit mai multe renovări și extinderi de-a lungul existenței sale, sporindu-i splendoarea și dimensiunea.

A fost un centru pentru ceremonii religioase, evenimente regale și locul de înmormântare al numeroase personalități proeminente, inclusiv episcopi, cavaleri și chiar monarhi.

Din păcate, catedrala și-a cunoscut soarta tragică în 1666, când un incendiu devastator a cuprins o mare parte din Londra.

Christopher Wren, un arhitect renumit, a fost ulterior însărcinat cu proiectarea și construirea noii Catedrale Sf. Paul.

Interior

Interior
Imagine: guidelinestobritain.com

Catedrala Sf. Paul a fost o catedrală medievală situată în orașul Londra, Anglia.

A fost biserica principală din Londra de la finalizarea sa în secolul al XIV-lea până la distrugerea sa în Marele Incendiu din Londra din 1666.

Interiorul vechii Catedrale Sf. Paul a fost un exemplu magnific de arhitectură gotică și conținea mai multe caracteristici notabile.

Naos

Spațiul central al catedralei, nava, era o zonă lungă și largă care se întindea de la intrare până la transepte.

Era flancat de coloane și arcade, creând un sentiment de grandoare și înălțime.

Transepte

Vechea biserică Sf. Paul avea un plan cruciform, adică un transept care intersecta nava, formând o cruce.

Transepturile adăposteau capele și altare dedicate diverșilor sfinți, adesea împodobite cu sculpturi complicate în piatră.

Cor

Situat la capătul estic al catedralei, corul era locul unde clerul și membrii corului săvârșeau slujbele liturgice.

Era separată de naos printr-un paravan sau un paravan, adesea decorat elaborat cu statui și sculpturi.

Altarul Mare

Altarul Mare
Imagine: flickr.com

Altarul principal era punctul central al corului și cea mai sacră zonă a catedralei.

De obicei, era ridicat pe o platformă și împodobit cu decorațiuni elaborate și simboluri religioase.

Capele laterale

Vechea Catedrală Sf. Paul avea numeroase capele laterale de-a lungul navei și transeptului.

Aceste capele erau dedicate unor sfinți, bresle sau persoane înstărite care au finanțat construcția lor.

Fiecare capelă avea propriul altar și adesea conținea decorațiuni ornamentate și morminte.

Vitralii

Ferestrele catedralei erau o parte integrantă a interiorului acesteia.

Acestea prezentau vitralii vibrante care înfățișau scene biblice, sfinți și alte imagini religioase.

Ferestrele lasă lumina colorată să pătrundă în interior, creând o atmosferă senină și impresionantă.

Morminte și monumente

Vechea biserică Sf. Paul a găzduit numeroase morminte și monumente dedicate unor persoane proeminente, inclusiv episcopi, membri ai familiei regale și personalități militare.

Aceste memoriale erau adesea împodobite cu sculpturi complicate și epitafe.

Acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile interioare pe care le expunea Vechea Catedrală Sf. Paul; vă puteți doar imagina cât de senină trebuie să fi fost!

Plimbarea lui Paul

Plimbarea lui Paul
Imagine: commons.wikimedia.org

Nava centrală a Vechii Catedrale Sf. Paul, cunoscută și sub numele de corpul principal al bisericii, a fost o caracteristică arhitecturală proeminentă a catedralei.

În Vechea Catedrală Sf. Paul, nava centrală se întindea pe aproximativ 179 de metri, ceea ce o făcea una dintre cele mai lungi nave din Europa la acea vreme.

Prin urmare, acest nume central lung a câștigat denumirea de Paul's Walk.

Nava centrală era o zonă lungă și spațioasă care se întindea de la intrarea în catedrală spre altar.

Era caracterizat de un tavan înalt și boltit, susținut de coloane și arcade.

Nava era de obicei mai lată și mai înaltă decât culoarele laterale, creând un sentiment de grandoare și subliniind importanța sa în cadrul designului general al catedralei.

Coloanele și arcadele erau adesea împodobite cu sculpturi, sculpturi și motive ornamentale, demonstrând măiestria perioadei.

Vitraliile lasă lumina să pătrundă în naos, creând o atmosferă colorată și impresionantă.

Nava centrală era principalul spațiu de adunare pentru ceremonii religioase, cult și alte evenimente importante.

A găzduit congregații mari, iar grandoarea și frumusețea sa arhitecturală erau menite să inspire un sentiment de venerație și respect în rândul vizitatorilor.

Nava centrală a Vechii Catedrale Sf. Paul a jucat un rol semnificativ în viața religioasă și culturală a Londrei medievale.

Caracteristicile sale arhitecturale impresionante și amploarea grandioasă simbolizau identitatea spirituală și civică a orașului.

Distrugerea vechii Catedrale Sf. Paul – ce a dus la aceasta

Distrugerea vechii Catedrale Sf. Paul – ce a dus la aceasta
Imagine: encyclopediavirginia.org

Declinul Vechii Catedrale Sf. Paul poate fi atribuit mai multor factori de-a lungul lungii sale istorii.

Construită în secolul al XI-lea, a fost una dintre cele mai importante catedrale medievale ale Angliei până la distrugerea sa în Marele Incendiu din Londra din 1666.

Construcția Vechii Catedrale Sf. Paul a început în 1087 și a durat câteva decenii pentru a fi finalizată.

Pe măsură ce perioada medievală a progresat, catedrala s-a confruntat cu numeroase provocări, inclusiv constrângeri financiare, probleme de întreținere și daune periodice cauzate de incendii.

În secolul al XVI-lea, desființarea mănăstirilor de către regele Henric al VIII-lea a afectat instituțiile religioase, inclusiv Catedrala Sf. Paul.

În 1538, catedrala a fost deposedată de comorile sale, inclusiv metale prețioase și relicve, ca parte a procesului de dizolvare.

Îndepărtarea acestor active valoroase a slăbit stabilitatea financiară a catedralei și i-a diminuat semnificația culturală.

Războiul Civil Englez (1642-1651) a avut un impact negativ asupra Catedralei Sf. Paul.

Catedrala a suferit daune și a fost neglijată în timpul conflictului dintre parlamentari (Roundheads) și regaliști (Cavaleri).

A fost folosit ca grajd de cai, depozit de muniții și țintă pentru focul de artilerie.

Războiul a provocat daune structurale grave catedralei, ducând la o deteriorare a stării sale generale.

Marele Incendiu din Londra (1666), care a izbucnit într-o brutărie din apropiere și a devastat orașul timp de trei zile, a fost picătura care a umplut paharul în declinul catedralei.

Incendiul s-a răspândit rapid și a mistuit multe structuri vechi din lemn, inclusiv Catedrala Sf. Paul.

Incendiul a distrus cea mai mare parte a clădirii, lăsând intacte doar învelișul de piatră și turla emblematică.

După Marele Incendiu, s-au făcut planuri de reconstrucție a Catedralei Sf. Paul, iar sarcina i-a revenit lui Sir Christopher Wren.

Marele Incendiu al Londrei (1666)

Marele Incendiu din Londra a fost ultimul incendiu al Catedralei Sf. Paul care a provocat cele mai mari distrugeri.

Marele Incendiu al Londrei a fost un eveniment catastrofal care a avut loc în 1666 și a avut un impact profund asupra orașului Londra.

Incendiul a izbucnit pe 2 septembrie 1666, într-o brutărie de pe Pudding Lane, deținută de Thomas Farriner.

Cauza exactă a incendiului rămâne incertă, dar se crede că o scânteie sau un jar de la cuptorul brutăriei a aprins niște materiale combustibile din apropiere.

Incendiul s-a răspândit rapid din cauza mai multor factori, inclusiv vânturi puternice, străzi înguste și structuri predominant din lemn din oraș.

Marele Incendiu din Londra a durat trei zile, cuprinzând o mare parte din oraș.

Incendiul a mistuit aproximativ 87 de biserici, inclusiv Catedrala Sf. Paul din perioada medievală, 13.200 de case și numeroase alte clădiri.

A devastat cartierul comercial și a lăsat fără adăpost aproximativ 70.000 din cei 80.000 de locuitori ai orașului.

În ciuda distrugerilor pe scară largă, Marele Incendiu a permis Londrei să se reconstruiască.

Arhitectul Sir Christopher Wren a jucat un rol crucial în proiectarea unui nou plan urbanistic și în supravegherea reconstrucției clădirilor, inclusiv a emblematicei Catedrale Sf. Paul.

Urmări

Urmări
Imagine: primary.jwwb.nl

Incendiul s-a răspândit rapid în tot orașul din cauza vânturilor puternice și a structurilor predominant din lemn ale vremii.

Catedrala Sf. Paul a fost cuprinsă de flăcări și a suferit pagube extinse.

Schelele de lemn ridicate pentru restaurarea în curs au contribuit la răspândirea rapidă a incendiului în interiorul catedralei.

În ciuda distrugerilor, învelișul de piatră al catedralei a supraviețuit incendiului.

Turla iconică, proiectată de Sir Christopher Wren, a rămas și ea intactă.

Cu toate acestea, acoperișul, accesoriile interioare din lemn și majoritatea elementelor decorative au fost distruse sau grav avariate.

Catedrala a adăpostit numeroase artefacte valoroase, inclusiv picturi, sculpturi, vitralii și biblioteca.

După incendiu, Sir Christopher Wren, un arhitect proeminent, a fost însărcinat cu reconstruirea Catedralei Sf. Paul.

Proiectul lui Wren pentru noua Catedrală Sf. Paul a avut ca scop încorporarea elementelor arhitecturale gotice și clasice.

Procesul de reconstrucție a durat câteva decenii, între 1675 și 1710.

A implicat construirea unei noi cupole, reconstruirea interiorului și adăugarea de elemente decorative complexe.

Rezultatul a fost o capodoperă magnifică care a devenit unul dintre cele mai emblematice repere ale Londrei, cunoscută sub numele de Catedrala Sf. Paul pe care o vedem astăzi.

Deși incendiul a provocat pagube extinse catedralei, i-a permis lui Wren să creeze o capodoperă arhitecturală care simbolizează rezistența și reînnoirea Londrei.

Înmormântări notabile în Old St Paul's

Înmormântări notabile în Old St Paul’s
Imagine: patriottoursnyc.com

Vechea Catedrală Sf. Paul a fost locul de veci pentru numeroase persoane notabile de-a lungul istoriei sale.

Iată câteva dintre înmormântările notabile care au avut loc în catedrală:

  • Ioan de Gaunt (1340-1399)
  • William de Montagu (1328-1397)
  • John Beauchamp, primul baron Beauchamp (1274-1336)
  • Sir Philip Sidney (1554-1586)
  • Sir Christopher Wren (1632-1723)
  • Ioan Donne (1572-1631)

În plus, unele zone ale orașului oferă parcare gratuită în zilele de sărbătoare legală.

Planifică-ți vizita la Catedrala Sf. Paul într-un mod mai bun, citește și despre

Întrebări frecvente

1. Ce s-a întâmplat cu vechea Catedrală Sf. Paul?

2. Cine a fost înmormântat în vechea Catedrală Sf. Paul?

3. Câți ani are Catedrala Sf. Paul din Londra?

Imagine prezentată: STpauls.co.uk